Iata, a trecut o saptamana de cand am fost luat de langa Muntele Mare si adus in acesta gradina. Toti ceilalti au ramas acolo...Iosif, sfetnicul Soborului din Arimatea, a poruncit sa-mi fie sapata in pantece o groapa....

Zilele acestea a fost tare mare zarva pe aici... Mi-a spus prietenul meu, vantul. Toti sunt tulburati la culme. Se pare ca a fost condamnat la moarte un mare invatator! Ieri s-a intunecat degraba!

Dar, ce se aude? Cine vine la timpul acesta din zi, cand lumea e gata sa praznuiasca Sabatul? E Iosif! Si cu el doua femei care asteapta afara! Aduce pe cineva infasurat intr-o panza de in. Cata tristete e pe chipul lui! Si cu cata grija Il aseaza! Oare cine o fi Acesta a carui pierdere naste atatea lacrimi pe chipul stapanului meu?

Si, vai, parca toata durerea omenirii e inchistata in acest colt de lume!
A terminat. Acum se apleaca. Iosif se inchina Omului adus.

[...]


Indraznesc sa ma apropii. Cine-o fi, oare? Chipul Lui mi-e cunoscut... Imi amintesc bine ziua in care Muntele Mare si cu noi, ceilalti, L-am vazut pentru prima data. Auzisem despre El de la ceilalti care L-au vazut si ascultat in timp ce-i invata pe oamenii din oras legea lui Dumnezeu. Nu ma gandeam ca Il vom vedea si noi. Cand a venit, L-am auzit vorbind cu cineva care ii cerea supunere in schimbul bogatiilor lumii acesteia. Acela zicea ca are puterea de a I le oferi daca i se va inchina Lui. A refuzat, spunand ca Singurul care merita inchinarea este Dumnezeu din cer.

Imi amintesc si acum puterea, siguranta cu care vorbea, maretia din privire.. Atunci am inteles ca El nu era oricine. Iar acum inteleg ca atunci am asistat la una dintre bataliile date pentru omenire, ca vorbea Insusi Dumnezeu.

Oameni netrebnici si nelegiuiti! Ma-nfior! As vrea sa pot fugi, sa ma ascund, dar nu am unde! El este! Ati ucis Insasi neprihanirea! Si acum L-ati parasit cu totii...
Voi sta eu langa El si voi varsa eu lacrimile voastre, ma voi tangui pentru ocara ce ati chemat-o asupra voastra!

E noapte tarzie! E trist! Totul parca a intrat in amortire. Pana si greierii au uitat cantecul lor de noapte, iar luna pare inghetata..

Ce vad oare? Cine este faptura aceasta a carei lumina ma impiedica sa-I vad chipul? Oh! Nenorocitul de mine...Imi arde privirea....Se ridica....dar....a inviat! Pleaca.

Am adapostit, la fel ca pestele odinioara pe Iona, un profet.

Autor: Anca Lapuste
sursa

“Stapane, Creatorule!
Astept porunca Ta. Spune o vorba doar si imi deschid gura si-i inghit pe toti: soldati care se cred puternici, preoti cu aura de intelepti si rasete batjocoritoare, criminali murdari, trecatori cu minte putina dar cu rautate multa ...

O vorba, Stapane, o vorba, si se vor cobori toti de vii in inima pamantului, in locuinta mortilor!

Imi amintesc, Stapane, Creatorule, cand mi-ai poruncit sa imi deschid gura si sa-i inghit pe impotrivitorii slujitorului Tau, Moise. Se credeau sfinti si demni sa se apropie de Tine, PreaInalte; insa nu-si doreau decat puterea.

Atunci, la porunca Ta, m-am despicat in doua sub picioarele lor, mi-am cascat gura larg si am primit in adancimile mele pe Core, Datam si Abiram, casele si averile lor, familiile si pe toti cei ce ii sprijineau. Tipand au venit la mine si i-am acoperit de tot.

Porunceste, Stapane! Porunceste degraba! ...si nu va mai fi cruce, nu vor mai fi cuie, nu vor mai fi toti acesti pacatosi!”

[...]

Cerul insa a ramas cufundat in tacere ...

Curand am auzit loviturile ciocanului, insotite de gemete adanci.
Apoi, dintr-o data, am fost strapuns de lemnul crucii ridicata in picioare. Ahhh!
Mai apoi, un tipat a brazdat nefirescul intuneric ce se lasase: „Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul!”

M-am cutremurat din toate incheieturile mele. Am tremurat atat de tare ca mi s-au sfaramat pietrele. Dar gura nu am indraznit sa mi-o deschid pentru ca am inteles.

Dumnezeu il scapase pe Moise dar nu si pe Sine.

Autor: Tabita Cernica
sursa

la mine a venit primavara, si sper ca situatia sa nu se schimbe. asa de fain a fost azi pe afara... soare... cald, ploaia de azi dimineata nu se pune pentru ca oricum eram la cursuri... pe urma soare... am fost prin parc... si nu am mai fost de muuuuuuult in parc...
am si dormit mai de seara[ca nu pot zice ca a fost ameaz :))]... si cand ma trezesc, mi`e sete, vreau cappy de grapefruit... si nu vrea nimeni sa mearga sa`mi cumpere... iau o bluza pe mine, inchei fermuarul... ies afara, in slapi, deja e mai racoare da am zis ca pot sa trec strada asa... ajung in magazin cu o fata dinaia de 'acuma m`am trezit, nu ma`mpinge ca ma rastorn' ... si incepe vanzatoarea "o venit primavara" ...la care eu "unde?!" ... si arata cu degetu spre picioarele mele... 'imbracate' cu flip-flops... in fine, caut pe acolo si nu are suc de care vreau eu [cam ca de obicei]... si plec... ii zic ca ma duc la alt magazin :)) ...sun in casa "Clau, zi la Robert sa vina cu mine la magazin"[nu`i fain sa mergi singur] ... el atunci iesea pe poarta ca pleca nustiuunde ... ma duc cu el spre magazin cand dau de mama pe drum, habar n`am unde`o fost :) ...ii zic sa vina ea cu mine ca Robert nu se intorcea acasa... si nu vine... dar pana la urma vine dinspre magazin un prieten de a lu Robert... si cica Robert zice "Nu te duci cu soramea pana la magazin, ca i frica de cainii?!" ...si vine, omu era grabit cand sa plecam de pe loc, eu cum mergeam f lent... ma impinge si cica... "Da misca`te odata" :)) ...eu ca de obicei am ras tot drumu ...imi cumpar de la magazin, acolo iar se uitau toti ca de ce nu am sosete si sunt in flip-flips... mi`o cam inghetat picioarele, da macar am suc de care vreau eu :))

...sper ca la noapte o sa pot dormi... daca tot m`am trezit aproape la opt :)

si totusi...e cald si bine :D ...poate e asa de acuma`ncolo :)