Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările
o ultima postare
pentru 2009 :)

a mai trecut un an... si va mai trece unu si tot asa... cateodata ma gandeam ca ce sec e sa sti ca traiesti asa maxim vreo 80 de ani si mori ...si gata ..de ce ai trait? ca sa ii faci pe altii fericiti? ca sa te faci pe tine fericit? sau pur si simplu ai trait ca trebuia sa traiesti si nu ai avut de ales... nu ai de ales unde sa te nasti, nici in ce familie te nasti, poate unde mori iti mai alegi ca zici ca ai imbatranit si te muti in cucamacaii ca sa mori acolo. Cateodata parca mi-as fi dorit sa am posibilitatea aia sa aleg unde sa ma fi nascut, sau sa nu ma fi nascut deloc :D ...si totusi asta nu ne alegem, poate ca asa e mai bine, stie Dumnezeu de ce suntem in locul in care suntem, si e bine sa ne amintim cateodata ca nu traim degeaba si sa traim pentru Dumnezeu, ca sa nu fi trait o viata fara rost, si fara o nadejde.

Un an nou fericit, si trait alaturi de Dumnezeu!

si un verset pentru 2010, in special pentru mine, dar si pentru voi:

Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.” (Romani 14:8)



scrii sms / conduci ?!


eu o singura data am vrut sa dau un sms la volan, si dupa vreo 2-3 litere am renuntat :)
parapapam
parapapam... maine la minunata ora 11...am examen...ultimu din facultate :D ...si divortam...scapam de ea...no ceau pa...si noapte buna...si..sa nu va asteptati sa vin sa va spun nota...ca nu se va intampla asa cineva :)))
 draga de ea licenta...ce m`o mai disperat :D :))
Alcool / bautura / betie
Alcoolul conserva fiintele moarte, dar le ucide pe cele vii.
 
Betia este o forma de nebunie voluntara.
 
Demnitatea nu poate fi conservata in alcool.
 
Carciumarului ii sunt tare dragi betivii, dar nu-i vrea ca gineri!
 
Una dintre cela mai mari inselari de sine pentru o natiune este sa creada ca, prin betie, poate ajunge la fericire.
 
Betia si prosperitatea nu stau deobicei la aceiasi masa.

In vechime cumpatarea in bautura consta in a bea pinala trei pahare. Cel dintii pentru sanatate, cel de-al doilea pentru placere, cel de-al treilea pentru somn. Plaut
 
Iata ce a scris un medic despre bautura: Alcoolul face nasul rosu, ochii vineti, ficatul cenusiu, noptile albe, zilele negre, inima albastra si viitorul intunecat.
 
Saracia nu duce pe nimeni la betie fara consimtamantul celui in cauza, dar betia duce la saracie, fie ca ne place sau nu.
 
Pot darui creierilor mei altceva mai bun decat alcool.
 
Bautura este pentru creier ceea ce este nisipul pentru rulmentii unei masinarii. (Thomas A. Edison)
 
Celor ce beau ca sa-si inece necazul trebuie sa li se spuna ca el stie sa ...inoate!

Un alcoolic nu este unul care bea prea mult, ci unul caruia i se pare ca intotdeauna bea prea putin.
 
Bautura ta duce la castig - pentru spitale, pentru ambulante, pentru soferi, pentru doctori, pentru cadre medicale, pentru avocati, pentru salariatii de la morga si pentru gropari.
 
William Pen, intemeietorul Pennsilvaniei, cauta din rasputeri sa-l convinga pe un betiv sa se lase de bautura. "Vreau, domnule, dar nu pot! Cum sa fac?" "Este la fel de simplu ca si intinderea degetelor de la mana!" "Cum asa? Invatati-ma si, pe cinstea mea, va promit ca voi face!" "Iata cum: ori de cate ori vezi in mana ta un pahar sau o sticla cu bautura, intindeti repede degetele inainte ca sa duci la gura! N-ai sa te mai imbeti niciodata! Amuzat de simplitatea planului, victima betiei a plecat zambind. S-a hotarat sa incerce si ...a reusit!
 
Paharul de gin ii spuse sticlei de sampanie: "Stii, n-oi fi eu prea dus la scoala, dar ceva matematica tot stiu sa fac! Adun necazuri pe capul omului. Scad banii din buzunarul lui. Ii inmultesc necazurile. Ii impart averea cu carciumarii, asa ca nu-i mai ramane decat o fractie din ce-a castigat. Iau dobanda din munca lui si-i reduc sansele de sanatate si viata lunga.

"Sunt cel mai mare criminal din istorie. Am ucis mai multi oameni decat toate razboaiele lumii. I-am transformat pe oameni in brute. Am adus nefericire in milioane de camine. I-am redus pe multi tineri promitatori la nivelul unor epave deznadajduite. I-am rostogolit la vale multimi nenumarate. I-am distrus pe cei slabi si i-am slabit pe cei tari. I-am inebunit pe cei intelepti si i-am transformat pe nebuni in saltimbancii lumii. Cei nevinovati si ne’ncercati imi cad lesne prada. Nevasta parasita ma cunoaste bine si nu le sunt strain copiilor care n-au de mancare. Parintii care si-au coborat tristi in mormant perii albi mi-au simtit muscatura. Am ruinat milioane si, nesatios, ma arunc flamand sa inghid inca altele, si mai multe. Numele meu este: ALCOOL!"

planuri...
be happy... pentru mine
ai vrea sa fii fericit pentru ca eu vreau sa fii asa?! ...ai face asta pentru mine?
nu`mi place sa vad oameni suparati, tristi, nefericiti... nervosi...sau intr`o stare de dispozitie proasta... parca nici nu stii ce sa le spui... cateodata mi nu`stiu`cum sa le spun ceva...ca sa nu li se 'agraveze' starea aia naspa de dispozitie, de aia cateodata prefer sa`i las in pace... sa le treaca... sau mai zic io cate`o gluma... cateodata`mi iese... cateodata nu... sunt oameni care cand sunt agitati nu ai ce discuta cu ei... si atunci prefer sa ma duc in alta camera, daca nu e alta camera sa ies afara, daca suntem in masina... sa fiu indiferenta... numa ca asa ma induce persoana aia pe mine intr`o stare naspa... si apai cand intru eu in ea... greu ies de acolo... dar sunt persoane care ma scot repede de acolo :))

numa bine... si sa fiti fericiti... zambiti...ca viata e faina... si cand nu e faina faceti`o sa fie ;)
o noapte furtunoasa
vineri seara...
plictiseala... ce sa facem? ...mergem prin oras cu soramea si varamea[B]... prin centru... Piata Mare... in Piata Mare ajunge o nebuna care fugea prin fantana aia arteziana ca bezmetica...si maram facea concurs cu un tip, el nu parea prea incantat de situatie, mai ales ca erau destui care radeau de ei. :D ...ne plictisim de circu ala si dam sa plecam catre ...nicaieri :)) ... ne oprim pe o terasa.... bem un suc... cerem inghetata - n`are - ...B mananca o portie de cartofi prajti... am vrut sa`i iau si eu cativa da ardeau de numa si pan` sa se racesca i`o halit pe toti :)).
Ce sa mai facem acuma ca era inca 'devreme' :) ... sunam restu familiei [ca doar sunem multi] sa vedem baietii ce fac pe la ora aia, auzisem ca merg undeva la fotbal... sunam... erau acasa... cica 'acuma plecam' la bowling... bun... si noi venim :) ... acuma partea interesanta... trei fete pe strada noaptea merge bezmetice catre bowling... un indivit baut [sigur] incepe sa urle dupa noi si chesti de genu... de ajunge in fata mea la un moment dat la care io 'Auzi ma, ai vreo problema cu noi?' ... pleaca... mai vine cativa pasi dupa noi... si se duce in treaba lui...asta daca avea treaba :))
Sunam iar baietii... noi nu mergm singure pana la bowling ca deja s`a luat unu de noi...nu ne mai trebuie... mergem pe acolo jucam o ora... ne saturam si plecam acasa...
acuma urmeaza partea distractiva...'Cu ce mergem acasa?' 'Pe jooooos?' [io eram ceva de genu NO WAY :O:O:O]... am facut vreo ora jumate/doua pana acasa... interval in care am fost si pe la real... noaptea la 1
...la real... cumparam multe cipsuri si seminte... sa ne ajunga pe drumu lung care il mai avem de parcurs :)) ...si ne punem frumos la o coada... care inacel moment era cea mai scurta... numai ca persoana din fata mea avea un cos plin cu varf [probabil cumparaturi de pasti]... si mai era un tip cu 2 baxuri de bere si oua colorate[habar n`aveam ca poti cumpara oua gata colorate :D]... ii baga la aia toate produsele pe casa... si cand sa`i dea bonu sa plece zice 'ma scuzati s`a anulat bonu, tre sa bat totul inca odata' ...bonu ala de juma de metru :O:O:O ...la oricare din cozi daca mergem terminam mai repede ...
in orice caz...pe drum pana acasa dupa real am numarat 17 caini din care unu era sa ne haleasca...
...si vreo 2 zile m`or durut picioarele... cea ce ma face sa zic 'niciodata nu mai merg pe jos acasa' ...si pe langa toate alea mai si dormeam in picioare...
si mi`am mai amintit ceva...era sa ne ia si politita :))
Piatra de la gura mormantului



In mine inca se vorbeste despre stanca din care m-am smuls. Ii aud suflarea in fiecare fir de praf din trupul meu.

In mine inca e durere… durerea fiecarei lovituri de dalta ce m-a zdrobit, si parca e tot mai profunda, caci e tot mai goala de speranta ce-mi amortise atunci carnea-mi de piatra – gandul ca voi fi altarul unui templu candva, ori coloana ce-l tine laolalta, sau o bucata din scara ce e calcata mereu in picioare, dar e macar parte a templului.

Si sunt aici… dezgustata de vesnicul miros de mortii si sange uscat. De mine se lipeste intunericul. Nicicand n-am atins fumul jerfelor, doar lacrimi disperate ce urla la mine si ma implora sa le dau inapoi trupurile mortilor ce le acund in spatele meu. Ei nu pot sa inteleaga pur si simplu, ca moartea vorbeste despre viata… de aceea plang mereu.

Simt ca ascund infernul in mine, si nu imi mai pot suporta trupul greu. Tot ceea ce am visat sa devin s-a transformat acum intr-o radacina, din care creste puternic dispretul meu de sine.

[...]


Ceva, totusi, e ciudat in noapte aceasta... se spune ca acel ultim cadavru adus ar fi Fiul lui Dumnezeu. Ca sa vezi: Dumnezeu intr-o bucata de carne! Ce Fiu de Dumnezeu mai e si Acela care mucegaieste ca un animal? Dumnezeu… Dumnezeu…

Da… imi aduc aminte de Dumnezeu in acea prima zi a creatiei. Ce dulce imi era carnea atunci! Ce draga stralucire canta in launtrul meu… ceva se aseamana. Parca simt iar cum trupul mi se sparge in mii de bucati de atata lumina, si nu imi pare ca ar fi lumina de Soare. Dar, stai! De ce e zi pe partea celor morti? Eu trebuia sa pastrez intunericul si linistea in spatele meu, pentru ca ei sa „doarma linistiti”. Cine si-ar permite, si mai ales: cine ar putea sa ucida moartea de acolo?

Sub ochii mei bucata de carne sufocata in giulgiu incepe sa respire. Si sufla pe nari lumina.
Mi-e rusine c-am dispretuit Dumnezeul din El, de aceea, incerc sa fug. Mi-e teama. Mi-e trupul greu, si tot ce reusesc e sa ma tarasc pana dupa peretele mormantului, lasandu-l deschis.

Fiul trece pe langa mine. Cata lumina!... Nu m-a privit, dar nici nu e nevoie. Din pasi Sai, din tot ce a fost in aceste clipe am inteles ca m-a iertat… parca nu a mai e nici timp, nici spatiu, nici zgomot, ci doar iertare si dragoste.

A trecut. A trecut de mine Fiul. Hhhh… parca am retrait momentul Creatiei. Ce amintire! Ce prezent! Ce Dumnezeu! Sub ochii mei, tocmai a murit moartea. Sub privirea mea toate legile sfarsitului au fost zdrobite… iar eu sunt acum punctul din univers in care soarta universului s-a schimbat.

Incepe sa nu se mai vorbeasca in mine despre stanca din care m-am smuls, si-mi pare ca nu mai imi aduc aminte ce bucata de templu visam sa fiu… tot ce stiu e ca pe langa mine azi a trecut Cerul. Ce mi-as putea dori sa fiu mai mult decat bucata de piatra in spatele careia universul a inceput sa fie recreat?

Autor: Andreea Salahoru
sursa [aceasta e ultima din serie]
Mormantul



Iata, a trecut o saptamana de cand am fost luat de langa Muntele Mare si adus in acesta gradina. Toti ceilalti au ramas acolo...Iosif, sfetnicul Soborului din Arimatea, a poruncit sa-mi fie sapata in pantece o groapa....

Zilele acestea a fost tare mare zarva pe aici... Mi-a spus prietenul meu, vantul. Toti sunt tulburati la culme. Se pare ca a fost condamnat la moarte un mare invatator! Ieri s-a intunecat degraba!

Dar, ce se aude? Cine vine la timpul acesta din zi, cand lumea e gata sa praznuiasca Sabatul? E Iosif! Si cu el doua femei care asteapta afara! Aduce pe cineva infasurat intr-o panza de in. Cata tristete e pe chipul lui! Si cu cata grija Il aseaza! Oare cine o fi Acesta a carui pierdere naste atatea lacrimi pe chipul stapanului meu?

Si, vai, parca toata durerea omenirii e inchistata in acest colt de lume!
A terminat. Acum se apleaca. Iosif se inchina Omului adus.

[...]


Indraznesc sa ma apropii. Cine-o fi, oare? Chipul Lui mi-e cunoscut... Imi amintesc bine ziua in care Muntele Mare si cu noi, ceilalti, L-am vazut pentru prima data. Auzisem despre El de la ceilalti care L-au vazut si ascultat in timp ce-i invata pe oamenii din oras legea lui Dumnezeu. Nu ma gandeam ca Il vom vedea si noi. Cand a venit, L-am auzit vorbind cu cineva care ii cerea supunere in schimbul bogatiilor lumii acesteia. Acela zicea ca are puterea de a I le oferi daca i se va inchina Lui. A refuzat, spunand ca Singurul care merita inchinarea este Dumnezeu din cer.

Imi amintesc si acum puterea, siguranta cu care vorbea, maretia din privire.. Atunci am inteles ca El nu era oricine. Iar acum inteleg ca atunci am asistat la una dintre bataliile date pentru omenire, ca vorbea Insusi Dumnezeu.

Oameni netrebnici si nelegiuiti! Ma-nfior! As vrea sa pot fugi, sa ma ascund, dar nu am unde! El este! Ati ucis Insasi neprihanirea! Si acum L-ati parasit cu totii...
Voi sta eu langa El si voi varsa eu lacrimile voastre, ma voi tangui pentru ocara ce ati chemat-o asupra voastra!

E noapte tarzie! E trist! Totul parca a intrat in amortire. Pana si greierii au uitat cantecul lor de noapte, iar luna pare inghetata..

Ce vad oare? Cine este faptura aceasta a carei lumina ma impiedica sa-I vad chipul? Oh! Nenorocitul de mine...Imi arde privirea....Se ridica....dar....a inviat! Pleaca.

Am adapostit, la fel ca pestele odinioara pe Iona, un profet.

Autor: Anca Lapuste
sursa
Pumnul care loveste - MEMORII



Inca de cand m-am nascut mi-au spus ca seman cu tata, o bruta fara mila, cu unghii murdare si pielea batucita. Mi-a placut intotdeauna sa lovesc, sa simt durerea aproape, sa simt frica in trupul pe care-l amenint. Mi-a placut intotdeauna sa domin prin forta, sa nu raman dator, sa lovesc si celalalt obraz, cu rautate. Am fost intotdeauna strans si incordat ca un arc, iute la manie si pus intotdeauna pe harta. Nu tineam minte ca lumina soarelui sa fi vazut vreodata intunecimea si adancimea palmei mele… inauntrul meu era ca o grota fara lumina.

Imi castigam existenta prin munca fizica, lovind, strivind, ranind. Mi-am facut intotdeauna dreptate singur, invingand ratiunea si simtirea.

[...]

Auzisem de profet, cu mainile lui albe, cu degete lungi, si subtiri, cu “sufletul” la vedere. Maini ce stiau sa vorbeasca, se spunea, maini ce stiau sa daruiasca, sa vindece, sa invie mortii. Mi-as fi dorit sa-l intalnnesc sa vad ce poate… Se spunea ca ar fi strunit cu maiestrie dalta si ciocanul pe vremuri nu foarte indepartate. Nu mi-au placut niciodata palavragiii. Masura unui barbat, stiam de la tata, era data de forta pumnului.

Am fost alesi in seara aceea cei mai destoinici, cei mai intunecati si incercati, doar cei cu pumnul greu. Ni s-a dat mana libera… M-am napustit asupra Lui cu intreaga greutate a intunecimii mele…. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Atunci, lovind in trupul Mantuitorului m-am frant. N-a ramas mare lucru de mine... Azi, sunt doar o mangaiere.

Autor: Alb Daniel
sursa
Pamantul de sub cruce



“Stapane, Creatorule!
Astept porunca Ta. Spune o vorba doar si imi deschid gura si-i inghit pe toti: soldati care se cred puternici, preoti cu aura de intelepti si rasete batjocoritoare, criminali murdari, trecatori cu minte putina dar cu rautate multa ...

O vorba, Stapane, o vorba, si se vor cobori toti de vii in inima pamantului, in locuinta mortilor!

Imi amintesc, Stapane, Creatorule, cand mi-ai poruncit sa imi deschid gura si sa-i inghit pe impotrivitorii slujitorului Tau, Moise. Se credeau sfinti si demni sa se apropie de Tine, PreaInalte; insa nu-si doreau decat puterea.

Atunci, la porunca Ta, m-am despicat in doua sub picioarele lor, mi-am cascat gura larg si am primit in adancimile mele pe Core, Datam si Abiram, casele si averile lor, familiile si pe toti cei ce ii sprijineau. Tipand au venit la mine si i-am acoperit de tot.

Porunceste, Stapane! Porunceste degraba! ...si nu va mai fi cruce, nu vor mai fi cuie, nu vor mai fi toti acesti pacatosi!”

[...]

Cerul insa a ramas cufundat in tacere ...

Curand am auzit loviturile ciocanului, insotite de gemete adanci.
Apoi, dintr-o data, am fost strapuns de lemnul crucii ridicata in picioare. Ahhh!
Mai apoi, un tipat a brazdat nefirescul intuneric ce se lasase: „Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul!”

M-am cutremurat din toate incheieturile mele. Am tremurat atat de tare ca mi s-au sfaramat pietrele. Dar gura nu am indraznit sa mi-o deschid pentru ca am inteles.

Dumnezeu il scapase pe Moise dar nu si pe Sine.

Autor: Tabita Cernica
sursa
Cuiele - Destin


Lasa-ti carnea imbratisata de osul meu, caci implinirea a ceea ce sta scris e aproape. Nicio zvacnire, nicio durere, nicio strigare, niciun inger sa nu fie in Tine, Dumnezeul de lut! Lasa-ti sudoarea sa sarute lemnul si fa din ochii Tai, Cer, caci numai Tu esti Cel ce a fost, Cel ce a plecat si Cel ce se-ntoarce.

Ia-ti viata, da-mi viata, caci moartea nu e decat chemarea vietii la viata, jertfa luata inapoi. Si Cer, da-mi Cer, mult Cer, Hristoase care esti, sa-l iau, sa-l tin pe lemn sa se usuce, sa nu fii singur...

Si lasa pacatul in bratele Tale, cuprins in palmele Tale, caci una veti fi. Si lasa nadejdea si lasa durerea si trupul cuprins in Cer si tot, caci singur vei fi.

Lasa-ti dar carnea in bratele mele, cuprinsa in oasele mele, caci una suntem...
Aici in tine, doar eu vreau sa mor frumos. Sa mor in Tine. Cuprins de carne, satul, murdar de sange. In Tine.

Autor: Alex Fintineru
sursa
Coroana de spini

Au, nu ma rupe! Ce vrei sa faci cu mine? Unde vrei sa ma duci? Vrei sa ma arunci in foc? Nu, nu! Nu vreau sa mor! Dar de ce ma faci sub forma de coroana? Pe cine vrei sa incununezi cu spinii mei? Pe EL?? Cine sunt eu sa strapung crestetul Creatorului meu? Eu nu vreau sa “musc mana care ma hraneste”, sa ranesc pe Cel ce mi-a dat viata. Asta e diferenta dintre noi si oameni: noi nu facem nimic sa ne provocam Creatorul. Iar voi, oameni rai si neintelepti, faceti tot ce puteti si provocati Creatorul cerului si al pamantului. Dar acum de ce ma obligati si pe mine sa iau parte la o umilire ca aceasta? Eu nu vreau sa intru in aceasta hora a mortii, cu atat mai mult sa fiu o unealta in mana voastra! Nu vreau sa simt caldura sangelui Lui pe spinii mei ascutiti... Voi face tot ce imi sta in putinta sa nu-L ranesc pe EL. Iar daca voi vreti sa-L loviti, va trebui sa ma apasati, sa ma fortati, pentru ca eu nu-L voi rani de bunavoie.

[...] ...Caldura sangelui Lui imi spune cat de mare este dragostea Lui pentru voi, iar voi? Voi nu faceti altceva decat Il raniti, Il umiliti, Il batjocoriti. Parca nu puteti vedea imensa Lui dragoste... Hei, Omule, nu te gandesti ca Acesta pe care tocmai L-ai scuipat a facut si cerul si pamantul? Ca soarele lumineaza chipul tau azi, doar pentru ca El te-a iubit? Nu intelegi ca iubirea Lui este infinita si ca singurul motiv pentru care piroanele Il tin pe cruce, funiile Il tin legat, crucea Ii poarta greutatea, spinii mei stau infipti in crestetul Lui este acela ca dragostea Lui nu va inceta niciodata? “Odihna nu-ti da nici pensula nici dalta, ci doar Acela care, pentru a te cuprinde, larg deschide bratele pe cruce.”

Autor: Paul Mocan
sursa
[o sa fie mai multe postari pe tema asta... nu sunt scrise de mine, dar sunt faine si m`am gandit sa le reamintesc celor care le stiu si cei care nu le`au vazut sa le vada acuma]
rugaciunea de seara
Tatal nostru care esti in Ceruri...
Da!
Nu ma-ntrerupe! Tocmai ma rugam.
Dar m-ai chemat....
Sa te chem? N-am facut asa ceva!
Ma rugam... Tatal nostru care esti in Ceruri...
Uite, ai facut-o din nou.
Sa fac ce?
M-ai chemat! Ai zis „Tatal nostru care esti in Ceruri..." Iata-ma! Ce s-a intamplat?
Dar nu vroiam sa zic nimic... Eu doar... stii Tu. Imi faceam rugaciunea de seara. Intotdeauna imi fac rugaciunile. Ma face sa ma simt bine, sa stiu ca mi-am facut datoria.
OK, in regula, continua atunci!
Iti sunt recunoscator pentru multele binecuvantari...
Stai un pic! Cat de recunoscator?
Poftim?
Cat esti de recunoscator pentru "multele binecuvantari"?
Eu... ei, bine.... Nu stiu... Ce-ar trebui sa spun? E doar o parte din rugaciune... Toata lumea spune ca trebuie sa ne exprimam recunostinta...
Oh, bun... Cu placere! Da-i drumul!
Sa-i dau drumul?
Cu rugaciunea....
Oh, da. Sa vedem... Sa-i binecuvintezi pe bolnavi si pe saraci, pe toti cei in suferinta si in nevoie
Chiar asta vrei?
Sigur ca asta imi doresc!
Tu ce faci pentru asta?
Sa fac? Cine, eu? Nimic, cred… Cred ca ar fi bine daca ai conduce Tu aceste lucruri aici, pe Pamant. Sus ai reusit deja, asa ca oamenii nu mai trebuie sa mai sufere intr-atat.
Aha…. Tu te lasi condus de mine?
Sigur! Merg la biserica, platesc zecimea, nu fac…
Nu asta te-am intrebat… Ce zici despre felul tau de a fi? Avem o problema aici… Iar prietenii tai si familia ta sufera… Si apoi, felul de gestiona banii… Totul e doar pentru tine… Iar ceea ce citesti…
Inceteaza sa ma mai mustruluiesti! Sunt la fel de bun ca si ceilalti pe care ii vezi saptamana de saptamana la biserica
Imi cer scuze! Credeam ca te rogi pentru cei in nevoie…Daca era asa, trebuia sa ii ajut pe cei ce se roaga pentru asta. Asa, ca tine…
Bun, cred ca avem cateva probleme, Daca tot le-ai pomenit. As putea vorbi despre ele…
Si eu, de asemenea….
Uite, Doamne… Trebuie sa terminam, Dureaza prea mult,
Mai mult decat de obicei…
Binecuvinteaza-i pe cei misionari Astfel incat sa gaseasca usi deschise si oameni cu inima curata…
Asa ca Alexandru?
Alexandru?
Da, tipul de la colt.
"Acel" Alexandru… Da' asta bea si fumeaza la greu si nu cred ca a calcat vreodata intr-o biserica.
Ai cautat in sufletul lui, in ultimul timp?
Eu? Nu! Cum sa…
Ei bine, eu am facut-o. Si este unul dintre acei „cu inima curata" despre care tocmai te rugai.
Bun, atunci ajuta-i pe misionari sa ajunga la el…
Nu se presupune ca si tu esti un misionar? Credeam ca mesajul meu a fost clar…
Da' stai o boaba! Ce-i asta? Ziua „Criticati-ma, va rog!"? Eu imi fac datoria, urmez sfaturile Tale de a ne ruga, chiar daca cineva tot sta pe capul meu si-mi scoate in evidenta toate problemele…
Tu m-ai chemat. Si iata-ma aici! Continua sa te rogi!
Sunt interesat de continuare. Doar daca nu cumva ai schimbat ordinea… Poti continua…
Nu vreau!
Exista vreun motiv pentru asta?
Stiu ce vei spune…
Pune-ma la incercare si vei vedea.
Si ne iarta noua greselile noastre asa cum iertam si noi gresitilor nostri
Si lui Cristi?
Vezi? Stiam eu… Stiam ca o sa aduci vorba despre el.
Uite, Doamne, a imprastiat minciuni despre mine… Si-am fost dat afara de la serviciu… Iar toti colegii cred acum ca sunt un nemernic fara ca eu sa fi facut nimic…Am sa i-o coc eu!
Dar rugaciunile tale, cum ramane cu ele…
Nu inteleg ce vrei sa spui…
Ma rog, cel putin esti sincer, cred ca iti place sa porti bagajul acesta de amaraciune peste tot, asa-i?
Nu, deloc… Dar imi va fi mai bine imediat ce-l ard…
Vrei sa stii un secret?
Care anume?
Nu-ti va fi mai bine! Ci din contra… Crede-ma! Il vei ierta si te voi ierta…
Doamne, cum sa-l iert pe Cristi?
Atunci eu nu te pot ierta…
Cu nici un chip?
Cu nici un chip! Dar inca nu ti-ai terminat rugaciunea, Continua…
O, da… Stapaneste-mi, Doamne, instinctele ca sa nu cedez ispitelor.
Bun, voi face asta. Dar incearca sa nu te mai gasesti in postura de a fi ispitit.
Ce anume vrei sa spui?
Renunta la a mai pierde vremea printre rafturile magazinelor si in fata ecranului odata si odata, n-ai sa mai poti face fata si vei fi prins! Si atunci nu ma folosi ca pe o portita de scapare
Ca o portita de scapare? Nu-nteleg…
Ba da! O faci de multe ori, cand te gasesti intr-o situatie de criza - Atunci alergi la mine… "Doamne, ajuta-ma si de data asta si promit ca n-am s-o mai dau in bara din nou". E uimitoare cat de sincer si de des te rogi cand esti in necaz. Iti amintesti de invoielile pe care erai gata sa le faci?
Eeeee, nu stiu… Cred ca da…
Cum e cu promisiunile?
Ei, Doamne… Imi pare rau!
Si mie! Hai, sa iti termini rugaciunea…
Doar un minut! Vreau sa te intreb ceva… Intotdeauna imi asculti rugaciunile?
Fiecare cuvant. De fiecare data!
Atunci cum de niciodata nu mi-ai vorbit pana acum?
Cate ocazii mi-ai oferit? Nu dureaza prea mult de la AMIN-ul tau si pana pui capul pe perna. Nu apuc nici macar sa trag o rasuflare… Crezi ca as putea raspunde?
Daca ai putea, cu siguranta ti-ai dori…
Nu, Daca tu ti-ai dori! Copilul meu, eu intotdeauna vreau...
Doamne… imi pare rau!… Iarta-ma, te rog…
Am facut-o deja! Si-ti multumesc ca m-ai lasat sa te intrerup!
Uneori, imi e dor sa-ti vorbesc… Noapte buna! Te iubesc!
ii apreciezi?!
Faci tu pentru parinti tai ce faceau ei pentru tine? Esti dispus sa stai cu ei sa povestiti, sa aveti timp impreuna cateodata si sa povestiti, nu tu sa te gandesti la cate treburi ai pe cap... si sa crezi ca oricum nu ii pasa de acelel momente. E aiurea sa spui ca ai tot timpul din lume pentru asta... pentru ca tu nu stii cat timp ii mai ai langa tine... asa ca apreciaza`ti parntii... si nu ii condamna pentru chesti care ti se par ca le fac in plus... ca nu sunt utlie... sau pentru ca te intreaba acelasi lucru de mai multe ori... gandeste`te ca poate si tu ai facut asa cand erai mic.. .si ei erau acolo ca sa iti raspunda de fiecare data... si o sa ai si tu copiii tai cu care o sa vrei sa stai cat mai mult impreuna... si atunci cand sunt mari... nu doar pana cand implinesc 18 ani.

Proverbe [1]
Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia: leagăți–le la gât, scrie–le pe tăblița inimi tale.

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poți să o faci.

Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ți–a făcut nici un rău.

Du–te la furnică lenșule; uităte cu băgare de seamă la căile ei, și înțelepțește–te! Ea n–are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuși își pregătește hrana vara, și își strânge de ale mâncării în timpul secerișului.

Gelozia înfurie pe un bărbat, și n–are milă în ziua răzbunării; nu se uită la nici un preț de răscumpărare, și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Inima își cunoaște necazurile, și nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

Săracul este urât chiar și de prietenul său, dar bogatul are foarte mulți prieteni.

Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.

Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd și pe cei răi și pe cei buni.

Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat și ură.

O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele.
'de maine ma apuc'

'de maine chiar ma apuc' (sa fac x sau y lucru)
se cunoaste si se foloseste expresia de mai sus... o folosesc si eu, o folosesti si tu, o folosim cu totii.
de vreo luna`n coace 'de maine' ma apuc de licenta :) ...da de maine chiar ma apuc :)
de ce nu exista expresia 'de azi incep'?! ...poate asa ma apucam mai repede :D
e aiurea sa amani unele chesti care stii ca se aduna acolo si odata 'maine' va trebui sa fie 'azi' ...
... cel mai mult ma distreaza la asta cu 'de maine' fetele cand spun 'de maine tin cura de slabire'... si maine ala devine niciodata :))...sau niciodata nu se vede :D


nu trai pentru ieri, nici pentru maine, traieste pentru astazi... da sa nu exagerati :P ...ca si maine o sa fiti pe aici


“Many fine things can be done in a day if you don't always make that day tomorrow”
nici o fapta buna... nu ramane nepedepsita
nasol... nu? vrei sa ajuti pe cineva si vezi ca nu poti pentru ca altii te 'ajuta' sa nu poti face asta.

am gasit un filmulet fain pe youtube care mi se pare ca se leaga, si trageti voi concluzile de acolo



saracu
adevar / provocare [3]
banuiesc ca stiti toti jocu asta...il joc si eu pe un forum cateodata, si uite ce provocare am primit:

Trebuie sa compui un Basm / Fairytale .
Conditii:
1) trebuie sa ai minim 5 personaje
2) personajele trebuie sa fie persoane de pe Aercurat (ex: DeeA, Alinamusat, Bebe , etc) , alegerea iti apartine.
3) sa aiba caracteristicile unui basm ( conflictul dintre bine si rau, intamplari fabuloase, probe, teste, cel putin o morala)
4) sa aiba o expozitiune, o intriga, un continut(actiune/conflict), un punct culminant, un deznodamant, si o expresie de final originala (ex: "am incalecat pe'o sa , si vi-am pus povesta-asa" ..ceva de genu :)) )
5) sa aiba un happy ending ! :))
6) sa incluzi fructe
7) sa incluzi si obiecte mai moderne (just for fun :)) :P)
8) sa fie absolut o compozitie proprie ! si cat mai originala :D
9) sa fie cu puncte de ortografie si punctuatie :)) :P
10) sa faci si o caracterizare indirecta/directa , prin continutul basmului la personaje (cel putin eroul si antagonistul)

...si uite ce mi`a iesit mie :))

A fost odata ca niciodata, ca daca n`ar fi nu s`ar povesti, undeva in lumea asta intr`un oras nu foarte mare, traia o familie de vampiri, erau 3 surori, una mai frumoasa ca cealata, alina era cea mai mare dintre ele, si era foarte frumoasa, fata mijlocie se numea dia, ea era putin mai frumoasa decat prima dar mai urata decat ultima [:)) asa`i in basme cel mai mic e cel mai frumos :))], mezina, ultima din familie era cea mai frumoasa fata din cate se cunosteau [normal ca asta`s io :))],dar vedeti voi fetele astea nu aveau tata, ele locuiau singure si trebuiau sa faca singure rost de sange ca sa supravietuiasca, in acel loc mai erau si alti vampiri care nu le placeau pe cele trei, dar era si un vampir care voia sa aiba grija de ele deoarece a fost prieten cu tatal fetelor, dar cand si acesta moare ucis de o maicuta cu o cruce mare de lemn, ele decid ca trebuie sa se duca in alt loc, unde vor fi mai bine primite.
Astfel isi incep cele trei calatoria spre tara vampirilor, cea mica era pasionata de condus si ca sa nu zboare asa mult si sa oboseasca au decis sa mearga cu masina, daca le oprea vre`un politist acesta nu traia mult, pentru ca foamea era mare [=))]. Merg ele cale de multe zile si intr`un final ajung la o poarta imensa de fier pazita de 2 vampiri puternici, cand acestia le vad si stiu ca ele nu sunt de acolo, se duc sa o cheme pe sefa lor [Kr!s]. Ei nu`i place sa fie deranjata din timpul ei asa ca fetele tre sa mai astepte la poarta pana trece de ora 22.15, atunci cand Kr!s este dispusa sa primeasca pe cineva inauntru. La ora 22.15 aude un bubuit in usa, erau gardienii, care au venit sa o cheme la poarta sa vada ce vrea sa faca cu cele trei, le primeste in tara lor, sau le goneste in alta parte. Ea vazand ca sunt frumoase si ca nu le cunoaste le intreaba de unde vin si tot felul de lucruri despre ele si familia lor, hotaraste ca ele pot intra in tara ei, dar intai trebuie sa treaca niste probe ca sa fie acceptate ca cetateni cu drepturi depline in tara vampirilor, daca una din ele nu poate sa treaca toate probele nu va fi primita niciuna. Fetele sunt de acord si decid sa se ajute in probe cat de mult posibil.
Prima proba se dovedeste a fi una destul de usoara, trebuiau sa joace Dyna impotriva campionului pe tara, joc la care toate trei erau experte, pentru ca jucau acasa foarte mult [:))], joaca alina prima, fiind cea mai mare, in 10 minute il bate, dia joaca si ea, il bate in 8 minute, iar DeeA[adica io :))] il bate ce mai repede, in 5 minute, devenind astfel noul campion pe tara la acel joc [=))].
A doua proba era ceva ce nu le facea lor placere, trebuiau sa prinda trei oameni, sa le suga sangele, si sa`i aduca acolo ca dovada ca au facut acest lucru. Pentru ca au decis sa faca toate probele posibile in echipa au desis ca aceasta este una posibila de facut asa, aveau deja 3 oameni in portbagaj, le`a oprit politia de trei ori, deci v`ati prins cine e acolo [:)))]. Lor le place sangele, dar nu le place sa faca asta ca o proba, dar pentru ca trebuie, de data asta o fac. Li s`a spus ca trei dintre victime trebuie sa fie fete. Pentru ca li s`au acceptat si cei trei politisti din portbagaj, le mai trebuiau 3 baieti si 3 fete. Fetele noastre incep cautarea din acea noapte, se intorc pline de sange dupa vreo 3 ore in care au cautat victimele, asteptandu`le la iesirea dintr`un local.
Si toti stim ca se crede ca un om care mananca usturoi crede ca este protejat de muscatura vampirilor, se crede ca le este frica de asa ceva, ultima proba era una prin care cele trei trebuiau sa isi dovedeasca taria trupurilor, fiecare avea pregatita o victima care mancase usturoi [:))))] si careia trebuiau sa`i suga 200 ml de sange, si sa supravietuiasca, asta era testu final, test de care nu mai trecuse un vampir de muuuuuult timp. Dar se putea ca una din ele sa bea 600 ml sau sa bea doar doua din ele. Dia, cea mijlocie nu putea sa faca acest lucru, ea de cand a fost mica nu putea suporta nici macar mirosul de usturoi dar sa mai bea si sange care are acest lucru in el, fetele nici nu au pus problema asa. Astfel alina si DeeA trebuiau sa bea fiecare cate 300 ml. Ele erau obisnuite cu acest gust, lucru nestiut de cei din acest loc, deoarece cele doua cand au fost mici au cazut intr`o lada de usturoi si au mancat atunci fiecare cate o capatana de usturoi [deci... deja nu mai stiu ce sa aberez], asa ca incep ele si beau cate 300 ml fiecare. Astfel aceasta proba este trecuta de fete, dar Kr!s nu este prea incantata, deoarece fetele sunt frumoase si cu toate ca acum nu au nimic al lor in acea tara, cu frumusetea lor vor putea sa faca multe. Lui Kr!s ii este reamintit de cei doi gardieni, Little Mermaid si Sergiu, ca este obligata sa le lase pe fete in tara vampirilor, deoarece asa scrie in Codul de Sange al Vampirului.
Fiul lui Kr!s [asta`i bebe :P :))] a fost plecat din tara in tot acest timp si intr`un final ajunge si el inapoi, vazand ca este mare galagie si haos in arena probelor se duce sa vada ce se petrece acolo, vazandu`le pe cele trei fete, si dandu`si seama ca au trecut de probe, cere mamei lui sa ia pe una din ele de nevasta [mai conteaza care? :))]. Bebe si`a luat nevasta si a plecat cu ea in anii de sange [nu de miere :))], timp in care anii li s`au parut zile si zilele minute [blabla :))]. Si au trait fericiti [pana am aprins becu :)), adica ] pana la adanci batraneti.
Si`am incalecat pe`o roata si v`am spus povestea`n data. [:))]

P.S. la nunta au mancat mere [am uitat de fructe :-S]


daca nu va place io renunt la cariera de scriitor =)))


PS. mai am doua pe aici de mai demult, daca vreti sa vedeti dati clic aici si aici.
don't worry...
...mai ales in Romania. :))
Clicky Web Analytics